Afară ninge !

Afară ninge 🌨️De două zile, o ține tot așa, de-mi ajunge zăpada până la glezne. Cică n-au mai văzut în România așa zăpadă, spun pacienți mei de ceva ani.  Adevărul este că am aproape 10 ani pe-aici de când am revenit din Canada, și doar în primul meu an am văzut zăpadă în Craiova cum vedeam în Canada – când am stat 5 ani.  Când mă trezii de dimineață și văzui pe fereastră atâta zăpadă, mi se zbârli părul pe mine, dar nu de frig, ci de emoții.

Îmi adusei aminte când eram mic și o auzeam pe mămica prin casă că a nins, săream din pat direct la geam. Apoi ieșeam în curte, așa în pijamale și luam zăpadă în mâini și-mi dădeam cu ea pe față și pe ochi, să mă înviorez. Era ca un fel de prim ritual de început de iarnă, pentru că apoi mă chema mămica „hai băiete, hai că e gata ceaiul, intră-n casă că răcești”.

Sorbeam din cana cu ceai de tei și mușcam din felia de pâine cu gem de prune, dar nu stăteam la masă, ci tot la geam. Așteptam să văd cine iese pe afară și mă ardeam la limbă cu ceaiul, de nerăbdare, să termin mai repede și să ies cu sania la joacă. Deodată, mă pomeneam cu un bulgăre în geam de sărea și pisica de pe sobă.

Era vecinul, ascuns după gard: „Hai mă, mai stai mult, că ne așteaptă ăștia-n deal să ne jucăm hoții și vardiștii !” La jocul ăsta făceam două echipe, unii erau hoții, iar alții vardiștii și trebuia să ne dăm cu sania, până jos în vale. Ieșeau aburi de sub fularul pe care-l țineam la gură și nu mai simțeam că am picioarele și mâinile înghețate. Aveam nasul și obrajii roșii, dar de la atâta alergat, transpiram pe sub hainele groase cu care mă obliga mama să mă îmbrac.

Mi se făcea sete și mâncam zăpadă de pe jos, și cu toate astea eram sănătos tun. Habar nu aveam de viruși și toate nebuniile de acum. Ajungeam acasă ca un om de zăpadă, ud fleașcă și rupt de oboseală. Îmi puneam pe sobă cele două perechi de șosete pe care le aveam în picioare, mănușile și căciula. Apoi mă lipeam de ea și aproape că mă lua somnul în sunetul lemnelor ce trosneau înăuntru și al torsului pisicii, care dormea pe umărul meu.

Azi sunt fericit, va fi pentru prima dată când pășesc de drag pe acest tărâm, doar ca să aud zăpada cum îmi scârțâie sub tălpi. Această ninsoare este de la Dumnezeu, e darul Lui.

Despre mine – blog despre sănătate și stil de viață. Să ne citim cu drag, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram şi să dai share articolului, dacă ţi-a plăcut, desigur!